Ştiu că n-ar trebui, da' măcar mă mai descarc şi eu. Sunt sigură că aţi avut un Crăciun mai bun decât al meu şi ca să vă conving, vă povestesc cea mai recentă fază din odisee.
De fapt, am avut un Crăciun de rahat. Am fost bătută la cap cu făcutul bradului de pe la 12:00, dar ne-am apucat abia după 14:00 şi (evident) după ce a mai zis una. Că mă tratează ca pe un copil idiot nu ar trebui să mă mai mire cu absolut nimic; şi nici nu o mai face. Continuă să mă doară, da, şi sunt momente când îmi doresc să fi avut mai puţină determinare să fac umbră pământului, dar asta e - mi-am ratat şansa.
I-a luat două ore să bibilească instalaţia, care de câţiva ani încoace merge numai pe jumătate. În fiecare an e aceeaşi poveste. Nu contează, nu ţine minte să cumpere alta, ci doar să-mi reproşeze mie că nu am făcut asta. Mereu e vina mea, m-am obişnuit.
Iar s-a luat de mine că am pus beteala mai întâi. Degeaba îi explic în fiecare an logica: o pun mai întâi pentru că, dacă adaugi instalaţia fix după, luminiţele se reflectă în beteală şi dau senzaţia că bradul este mai plin decât în realitate. Tot eu sunt proasta oricum. :-?? Nici nu ştiu de ce mai răspund la asemenea întrebări, îmi răcesc gura de pomană.
După alea două ore şi ceva, în care se apucase să verifice tot ce se putea verifica la instalaţia vieţii cu un aparat de măsură de la văru-meu, ajunge la concluzia cu care ne-am obişnuit: tot ce se făcea înainte era mai bine făcut. Adevărat, nimic de zis; locuitori mai puţini pe planetă, economie axată pe alte principii, treburi de-astea. Nu, nu sunt suficient de sinucigaşă ca să explic aşa ceva unui om care le ştie pe toate.
Pune totuşi instalaţia în pom. Care nu stătea drept. Care nu stă drept de când l-am luat. Pentru că nu e perfect şi pentru că ţevile (căci e artificial) nu se inserează perfect una în alta, astfel încât să nu existe mişcare. Şi pentru că nu stătea drept şi pentru că instalaţia nu mergea cum trebuie şi (mai mult ca sigur) pentru că mi-am exercitat dreptul de a fi supărată pentru cum mă tratează şi nu prea i-am vorbit, şi-a exprimat frustrarea în modul pe care îl cunoaşte cel mai bine. Adică s-a apucat să arunce cu bradul prin casă, rupând de toate: crengi (mai puţin), instalaţie (mai mult), beteală. Şi zborşindu-se că gata, anul ăsta nu mai facem brad, că anul trecut a fost ultimul Crăciun cu brad.
Asta până a venit maică-mea şi i-a zis că nu o interesează, să se îmbrace şi să meargă să cumpere brad dacă ăsta nu-i convine. Rar se supără ea, dar atunci e mai naşpa.
Aşa că, peste maximum 20 de minute, bradul era montat la loc, iar instalaţia a fost reparată complet în încă 15 minute. Chiar a stat să lipească toate firele şi să verifice becurile. Deci se poate, dar nu fără o criză de personalitate.
Astea se întâmplau pe 24. Am terminat cu decoratul pe la 17:30. Trebuia să mă întâlnesc cu colegii de la Antipa la 18:00 în Livadă, dar nu am mai avut energia necesară şi da, m-am simţit de rahat pentru asta. Asta e, se mai întâmplă şi aşa ceva.
M-am cam săturat de fazele astea de copil idiot. Şi m-am cam săturat să fiu întreruptă de fiecare dată când vorbesc sau să fiu pusă să vorbesc cu el, altfel trânteşte şi pocneşte, eventual mă pocneşte. Caut coleg(ă) de cameră, dar mai din vară că momentan nu-mi permit financiar mutarea. Oricum ar fi, eu aici nu mai fac mulţi pui. :))
Aş vrea să pot scoate ceva amuzant din toată tărăşenia; dacă poate unul din voi, e tare persoana! Oricum, cred că mi-am atins scopul. Trust me, your Christmas was better.
Pe această cale, cu toată nesimţirea după ce pe unii i-am întristat, vă doresc tuturor SĂRBĂTORI FERICITE! Şi aştept oferte pentru rev. ;)
De fapt, am avut un Crăciun de rahat. Am fost bătută la cap cu făcutul bradului de pe la 12:00, dar ne-am apucat abia după 14:00 şi (evident) după ce a mai zis una. Că mă tratează ca pe un copil idiot nu ar trebui să mă mai mire cu absolut nimic; şi nici nu o mai face. Continuă să mă doară, da, şi sunt momente când îmi doresc să fi avut mai puţină determinare să fac umbră pământului, dar asta e - mi-am ratat şansa.
I-a luat două ore să bibilească instalaţia, care de câţiva ani încoace merge numai pe jumătate. În fiecare an e aceeaşi poveste. Nu contează, nu ţine minte să cumpere alta, ci doar să-mi reproşeze mie că nu am făcut asta. Mereu e vina mea, m-am obişnuit.
Iar s-a luat de mine că am pus beteala mai întâi. Degeaba îi explic în fiecare an logica: o pun mai întâi pentru că, dacă adaugi instalaţia fix după, luminiţele se reflectă în beteală şi dau senzaţia că bradul este mai plin decât în realitate. Tot eu sunt proasta oricum. :-?? Nici nu ştiu de ce mai răspund la asemenea întrebări, îmi răcesc gura de pomană.
După alea două ore şi ceva, în care se apucase să verifice tot ce se putea verifica la instalaţia vieţii cu un aparat de măsură de la văru-meu, ajunge la concluzia cu care ne-am obişnuit: tot ce se făcea înainte era mai bine făcut. Adevărat, nimic de zis; locuitori mai puţini pe planetă, economie axată pe alte principii, treburi de-astea. Nu, nu sunt suficient de sinucigaşă ca să explic aşa ceva unui om care le ştie pe toate.
Pune totuşi instalaţia în pom. Care nu stătea drept. Care nu stă drept de când l-am luat. Pentru că nu e perfect şi pentru că ţevile (căci e artificial) nu se inserează perfect una în alta, astfel încât să nu existe mişcare. Şi pentru că nu stătea drept şi pentru că instalaţia nu mergea cum trebuie şi (mai mult ca sigur) pentru că mi-am exercitat dreptul de a fi supărată pentru cum mă tratează şi nu prea i-am vorbit, şi-a exprimat frustrarea în modul pe care îl cunoaşte cel mai bine. Adică s-a apucat să arunce cu bradul prin casă, rupând de toate: crengi (mai puţin), instalaţie (mai mult), beteală. Şi zborşindu-se că gata, anul ăsta nu mai facem brad, că anul trecut a fost ultimul Crăciun cu brad.
Asta până a venit maică-mea şi i-a zis că nu o interesează, să se îmbrace şi să meargă să cumpere brad dacă ăsta nu-i convine. Rar se supără ea, dar atunci e mai naşpa.
Aşa că, peste maximum 20 de minute, bradul era montat la loc, iar instalaţia a fost reparată complet în încă 15 minute. Chiar a stat să lipească toate firele şi să verifice becurile. Deci se poate, dar nu fără o criză de personalitate.
Astea se întâmplau pe 24. Am terminat cu decoratul pe la 17:30. Trebuia să mă întâlnesc cu colegii de la Antipa la 18:00 în Livadă, dar nu am mai avut energia necesară şi da, m-am simţit de rahat pentru asta. Asta e, se mai întâmplă şi aşa ceva.
M-am cam săturat de fazele astea de copil idiot. Şi m-am cam săturat să fiu întreruptă de fiecare dată când vorbesc sau să fiu pusă să vorbesc cu el, altfel trânteşte şi pocneşte, eventual mă pocneşte. Caut coleg(ă) de cameră, dar mai din vară că momentan nu-mi permit financiar mutarea. Oricum ar fi, eu aici nu mai fac mulţi pui. :))
Aş vrea să pot scoate ceva amuzant din toată tărăşenia; dacă poate unul din voi, e tare persoana! Oricum, cred că mi-am atins scopul. Trust me, your Christmas was better.
Pe această cale, cu toată nesimţirea după ce pe unii i-am întristat, vă doresc tuturor SĂRBĂTORI FERICITE! Şi aştept oferte pentru rev. ;)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu