Există momente în viaţă când te chinui, când dai de greu, când nu mai poţi. Există momente frustrante când ai senzaţia că orice ai face tot nu va fi suficient. Există momente când ai ajuns la capăt şi vrei ori să te sinucizi, ori să omori pe careva - fiecare după cum îi place. Peste toate astea adunate şi ridicate la cub a fost meciul de aseară. And then some...
Mă chinui să spun ceva şi parcă am rămas fără cuvinte. Da, mă aşteptam, pentru că e Steaua şi pentru că ei vor, iar noi vrem da' mai puţin. Şi totuşi... pentru câteva minute a fost un licăr de speranţă, atunci când ai noştri reveniseră de la 0:2 la 3:2. Doar că ceva undeva s-a rupt într-un moment când n-ar fi trebuit să meargă nimic aiurea. Nu înţeleg de ce şi probabil că nici nu e locul meu să înţeleg, dat fiind faptul că nu am cunoştinţe în ceea ce priveşte modul de desfăşurare al antrenamentelor şi tactica de joc. Dacă aş fi jucat şi eu hochei, aş fi înţeles ce s-a întâmplat; aşa, mă rezum la a mă întrista şi a refuza să mai privesc rezultatul. O să-mi treacă.
Cel mai frustrant e că Steaua nu este peste noi ca valoare. Dimpotrivă, e mult sub. Diferenţa o compensează prin atitudinea pe care o au, aceea de a recurge la orice metodă pentru a câştiga. Nu voi comenta golul al patrulea dat de ei şi nici faptul că pasa a fost cam dubioasă şi că nimeni n-a observat lovitura administrată de Timaru - ar fi urât să văd aşa ceva. M-aş coborî la nivelul agramaţilor de la Digi care nu ştiu ce competenţe au, da' şi bunică-mea ar comenta mai bine.
Steaua nu e peste noi. Noi suntem sub noi. Şi parcă ne-am obişnuit aşa, să ne plângem, să ne scuzăm că suntem la început, că abia e formată echipa, că lotul tot suferă schimbări, că x, că y, că z. Ne-am învăţat prost pentru că ne-am privit până acum cu îngăduinţă, fără a ne pune problema că poate fi în detrimentul echipei să gândim aşa. Mai mult, dacă suntem criticaţi, sărim ca arşi şi ne plângem că nu ne convine.
Poate ar fi o idee să ne maturizăm. Ce ziceţi, băieţi, mai creştem şi noi puţin? Ne facem mari şi învăţăm să privim în faţă? Învăţăm să nu ne mai supărăm imediat ce primim un gol şi să dăm şi noi unul, doar aşa, pentru că ne-au enervat portarul? Ne obişnuim să câştigăm mai des? Nu de alta, dar chiar se poate. Dacă nu s-ar putea, nu mi-aş bate capul şi probabil că acum nu aş fi atât de supărată (nu că ar păsa cuiva anume, zic şi eu ca să nu tac).
Nu ai cum să nu fii supărat. Şi nici nu ai cum să nu-ţi treacă. Curge nisipul în clepsidră, se apropie alte meciuri la fel de importante şi trebuie să ne regrupăm, să regândim treburile şi poate să mai câştigăm şi noi ceva. Se prea poate ca gândirea mea fantezistă să meargă prea departe, dar chiar cred că putem liniştit să câştigăm orice cupă dorim. Atâta timp cât lăsăm fiţele şi muncim pentru rezultat, ba mai găsim şi entuziasm în cele mai negre situaţii, nimic, ABSOLUT NIMIC nu ne poate sta în cale.
În cele din urmă, felicitări echipei Steaua Rangers pentru victoria de ieri! Să ne spună sărut-mâna că i-am scăpat de ciucani. ;)
CRĂCIUN FERICIT jucătorilor şi suporterilor! Să ne vedem mai veseli şi mai hotărâţi la următorul meci!
Mă chinui să spun ceva şi parcă am rămas fără cuvinte. Da, mă aşteptam, pentru că e Steaua şi pentru că ei vor, iar noi vrem da' mai puţin. Şi totuşi... pentru câteva minute a fost un licăr de speranţă, atunci când ai noştri reveniseră de la 0:2 la 3:2. Doar că ceva undeva s-a rupt într-un moment când n-ar fi trebuit să meargă nimic aiurea. Nu înţeleg de ce şi probabil că nici nu e locul meu să înţeleg, dat fiind faptul că nu am cunoştinţe în ceea ce priveşte modul de desfăşurare al antrenamentelor şi tactica de joc. Dacă aş fi jucat şi eu hochei, aş fi înţeles ce s-a întâmplat; aşa, mă rezum la a mă întrista şi a refuza să mai privesc rezultatul. O să-mi treacă.
Cel mai frustrant e că Steaua nu este peste noi ca valoare. Dimpotrivă, e mult sub. Diferenţa o compensează prin atitudinea pe care o au, aceea de a recurge la orice metodă pentru a câştiga. Nu voi comenta golul al patrulea dat de ei şi nici faptul că pasa a fost cam dubioasă şi că nimeni n-a observat lovitura administrată de Timaru - ar fi urât să văd aşa ceva. M-aş coborî la nivelul agramaţilor de la Digi care nu ştiu ce competenţe au, da' şi bunică-mea ar comenta mai bine.
Steaua nu e peste noi. Noi suntem sub noi. Şi parcă ne-am obişnuit aşa, să ne plângem, să ne scuzăm că suntem la început, că abia e formată echipa, că lotul tot suferă schimbări, că x, că y, că z. Ne-am învăţat prost pentru că ne-am privit până acum cu îngăduinţă, fără a ne pune problema că poate fi în detrimentul echipei să gândim aşa. Mai mult, dacă suntem criticaţi, sărim ca arşi şi ne plângem că nu ne convine.
Poate ar fi o idee să ne maturizăm. Ce ziceţi, băieţi, mai creştem şi noi puţin? Ne facem mari şi învăţăm să privim în faţă? Învăţăm să nu ne mai supărăm imediat ce primim un gol şi să dăm şi noi unul, doar aşa, pentru că ne-au enervat portarul? Ne obişnuim să câştigăm mai des? Nu de alta, dar chiar se poate. Dacă nu s-ar putea, nu mi-aş bate capul şi probabil că acum nu aş fi atât de supărată (nu că ar păsa cuiva anume, zic şi eu ca să nu tac).
Nu ai cum să nu fii supărat. Şi nici nu ai cum să nu-ţi treacă. Curge nisipul în clepsidră, se apropie alte meciuri la fel de importante şi trebuie să ne regrupăm, să regândim treburile şi poate să mai câştigăm şi noi ceva. Se prea poate ca gândirea mea fantezistă să meargă prea departe, dar chiar cred că putem liniştit să câştigăm orice cupă dorim. Atâta timp cât lăsăm fiţele şi muncim pentru rezultat, ba mai găsim şi entuziasm în cele mai negre situaţii, nimic, ABSOLUT NIMIC nu ne poate sta în cale.
În cele din urmă, felicitări echipei Steaua Rangers pentru victoria de ieri! Să ne spună sărut-mâna că i-am scăpat de ciucani. ;)
CRĂCIUN FERICIT jucătorilor şi suporterilor! Să ne vedem mai veseli şi mai hotărâţi la următorul meci!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu